Acest fragment face parte din cartea "Floarea de argint",capitolul "La șantaj cu mam' mare" scrisă de Pavel Coruț.
În tren,de la Pașcani la București,n-am dormit o clipă.Cernescu principalele direcții în care acționasera diversioniștii din Decembrie 1989. Deși nu avusese acces la raportul lui Azzuro,omul nostru intuise intuise cam care fusese situația:
-Bătrâne,enigmele evenimentelor din Decembrie se pot dezlega numai pornind de la rolul jucat de Armată.Bubulii știau că noi,spaii, nu folosim arme de foc. Și,mai ales,știau ca o bună parte din populație ne sprijinea absolut voluntar.Dacă îți îndrepți privirea către acțiunile îndreptate împotriva Armatei,vei descoperi cum stă treaba.
-Concret,ce crezi tu că e important din activitatea Armatei în acest sângeros Decembrie?
-Totul. Căci totul a fost planificat riguros.Îți place ori nu,bubby-boy are analiști excelenți. Cel puțin la fel de buni ca ai noștrii. Unii,chiar,mai buni.
-Cernescule,cunosc despre evenimentele din Decembrie mult mai multe lucruri decât orice om de pe planetă.Am Am studiat tone de documente. Ei,bine,am senzația ca nu știu de unde sa pornesc.
-Pentru că știi prea multe. Eu aș porni de la un fapt curios ,petrecut cu câțiva ani în urmă. Milițienii polonezi au ucis un preot un preot protestatar,Papiluszko. Campania de presă declanșată de bubulii interesați să pună mâna pe marafeții polonezi a cuprins mai mult spațiu în publicațiile din SUA decât uciderea a circa 650 de călugări și călugărițe americane. Nu-i ciudat că pe yankei îi durea mai mult de un polonez ,decât de câteva sute de misionari conaționali căsăpiți de sud-americani?
-E o idee! Depinde ce se putea obține cu preotul respectiv.
-Ce s-a obținut,știm. Polonezii au amanetat și chiloții de pe ei.Practic,numai scapă din capcana datoriilor cel puțin cincizeci de ani. Dar,să mergem mai departe! Punctul inițial,luat în calcul de analistul bubul,a fost reacția opiniei publice la diversiuni aplicate de ei : Țugulanul yankeu,presat de mass-media,a fost impresionat de moartea preotului polonez și nu a băgat de seamă că, în același timp,muriseră sute dintr-ai lui. Bun! A gândit bubby-analist.Faptele reale se pot mării sau micșora în importanța în funcție de intensitatea acțiunii în mass-media. Acesta e al doilea element al planificării: Mass-Media.
-Just! Prins la fix. Iti merge capul la combinatiile planetare.
- Daca imi merge ori nu ,e alta problema. Combinatiile sunt,intr-adevar,planetare. Caci sper ca ai observat,al treilea element luat in considerare a fost elementul TIEN AN-MEN din CHina. Acolo s-a experimentat modul de reactie a unui stat socialist la o tublburare de amploare: S-a stabilit ca fortele de politie socialiste nu aveau experiente in rezolvarea dublburarilor de masa, fapt pentru care,in mod sigur,trebuiau folosite fortele armate.
-Ma ,tu n-ai umblat degebea la scoala aia.
-Nu ma lauda,ca ma intimidez. plus ca nu am nimic sa-ti dau. Mai bine lasa-ma sa nu-mi pierd firul! Ce s-a mai stabilit la TIEN AN-MEN? Faptul ca,prin manevrarea mass-mediei se pot crea armasari din tantari. Caci,nu stiu daca esti la curent,faimosul macel din TIEN AN-MEN n-a beneficiat de prezenta niciunui jurnalist. Totul s-a scris numai pe baza declaratiilor participantilor,ale martorilor ori ale unor persoane care auzisera despre eveniment.Acest element este,iarasi de o deosebita importanta pentru a intelege perversitatea diversiunii organizate in Romania: Agentiile de informatii din toata lumea au preluat informatii deformate de la martori,unii cinstiti-dar dezinformati,iar altii-pur si simplu agenti dezinformatori
sâmbătă, 17 decembrie 2011
vineri, 2 decembrie 2011
Imperiu Prăfuit
Să regret?
Am ajuns să nu mai regret nimic.
Numai eu mai am habar câte păcate am săvârșit ca să știu că până și regretul e în van.
Dacă e sa găsesc o ființă demnă de iubit și de îngenuncheat.
Demnă de zâmbit și adorat.
Demnă de a Domni...
Am o țară.
Un regat.
Un Imperiu.
În sufletul meu.
Sunt dispus sa îl las la picioarele unei femei etern.
Și iată ca nu se ivește o ființă îndestul de îndrăzneață să ridice sceptrul sacru.
Nimeni nu are curajul să-mi Domnească Imperiul.
Nimeni nu are curajul să ma iubească.
Acest lucru...ma bucură pe moment
Și întristează etern.
Ce să fac,să fiu privit?
Urât nu sunt,poate doar mic.
M-am tot schimbat,
Modern și vechi
Eu tot iubit deloc nu sunt.
La ce bun un Imperiu măreț
Când plapuma de praf
Pe jos se-aștearnă.
Când Forumul Imperiului învelit în pânze de păianjen
Și un suflet gingaș în el nu se mai arată.
Un om bătrân,încărunțit
Înțeles doar de el.
Motivat un minut,dezamăgit zece minute.
Încă luptă să zărească
Acea gingașă rază romanească.
Un suflet bun ce să-l împace
Și deloc să nu îl lase.
Am tot sperat și încă sper...
Dar tare frică îmi e ca voi sfârși
Urlând la Cer.
Și mos bătrân și înțelept
Voi sfârși încet...încet.
joi, 24 noiembrie 2011
În al meu popor.
Lucrurile sunt diferite. Viața e diferită.
Poverile sunt tot mai grele.
Noi copiii...
Învățăm ca adevărații oameni grei din 1900.
Ne-a revenit...Ne-a revenit responsabilitatea acestei grabe...
Aceasta grabă ce ne privează de tinerețe...de inocența...de puritatea prostiei adolescentine.
De dreptul de a greși pentru a învăța din greșeli.
Suntem sădiți în pământ frământat...
Suntem obligați oficial,neoficial,moral și juridic să ne însușim aceste responsabilități de care...acum un secol nici nu se punea problema.
Să ajungem mari erudiți...să ne luptăm în van cu toate-le noastre forțe.
Sa fim Naționaliști.
Dar tare greu îmi este...Când asemenea lui Carol I,ce dincolo de Rege a fost un Naționalist,sunt.
Pe-ale cui urme să purtăm,când toți suntem măcinați de aceleași arme,fie bune,fie rele...
Ce a ajuns România în aista an...
O țară...obligată a fi uitată de însăși propriu-i popor.
Obligați adevărații naționaliști să-și pună cărămida pe suflet și să simtă apăsarea represiunilor ce ne zguduie.
Jigniți însăși de cei ce trebuie să ne apere interesele naționale.
Invocăm pe Cuza și Țepeș ca pe sfinți din basme...
Așa și atât de mult ne-am îndepărtat de noi înșine.
Suntem copii,iar anii au trecut...
Nici e azi în cincizeci de ani,noi dreptate nu vom face...în Patria noastră mamă.
Putem însă...să suferim în taină.
Să ne unim în secret inimile și să zâmbim...
Să ne spunem printre fire de iarbă...acolo unde nici un politician și nici un serviciu secret nu ne mai poate urmării,putem spune ca suntem români.
De Zei din întregi milenii aista popor,Dacic a fost indiferent cine îl calcă,cât îl calcă și de ce îl calcă,tot Dacic va rămâne!
Noi suntem Români!
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Cumpana - M-ati invins.
Cum sa zici ca tata: "Sinucide-te ca si asa nu esti al meu,esti adoptat!"...
Mai mult,sa te si acuze de consum de narcotice cand stii ca nu ai mai consumat si prin ce chinuri singur ai trecut sa nu mai consumi,de unul singur.
Ce sa zici cand iti spune: "Fa-ti bagajele si mars din casa mea!"
Normal ca nu stii ce sa zici...nimeni nu stie si nimeni nu se baga cand altu-i la ananghie.
De ce trebuie sa fiu bantuit de trecutul meu prin gura lui?
De ce trebuie sa puna nu paie pe foc,ci kerosen?
Cand simteam instigarea ambiilor parinti acum cateva ore...
Cand el imi injura toti mortii si vii din familia mea biologica si folosea stereotipul des intalnit: Moldovean imputit.
Am sunat la un anume Stefan care consideram ca imi poate fi alaturi. Nimic. Ambele numere inchise.
Domnul Eugen Mirtz,maestru de Yoga se da la fund cum se da intotdeauna cand voiesc a vorbi cu el.
Trezesc repulsie.
Ma uit in agenda de telefon si vad zeci de numere ce-mi trezesc repulsie si m-au ciugulit rand pe rand.
Ma uit in lista de Yahoo! Messenger seaca si goala.
Ma uit pe Facebook si am ca prieteni straini.
Ma uit in jurul meu in camera "mea" si nu e a "mea". Sunt franturi de trecut triste.
Ma adancesc in alte identitati ca sa ma uit.
Asa zisul meu frate de cruce nu vrea nici o noapte a ma primii la el in casa,cand eu nopti intregi l-am primit intr-un apartament de 2 camere. Cand el are apartament de 3 camere.
Se dau toti la fund,nu ma mai recunoaste nimeni in momentul meu de cumpana.
Distrus social sunt.
Distrus profesional[studii] sunt.
Distrus emotional sunt.
Ma uit si nu ma mai regasesc. Nu mai exista nimeni langa mine.
Ma lupt cu ganduri negre si momentul final ce-l aman in fiecare secunda sperand la ceva ce nu pare a aparea.
Nici drogul meu,tigarea,nu mai e placuta s-o fumez..
Cola a devenit apa grea si seaca...
Si stau si ma gandesc...ce trebuie sa fac ca sa dau un semnal de alarma?
La ce-mi este laudat talentul cand propriul suflet pierdut il am?
La ce folos incurajarile altora cand cei ce mi le spun ies din camera de parca mi-au citit dintr-o carte in loc s-o zica din inima?
Prieteni nu mai am..
Rude nu mai am...
Si mai nou,nici parinti.
Epave,distrugeri,cenusa.
Batjocura,apatie,dizgratie,dezonoare.
Carui Zeu sa-i mai cer ajutorul cand am insultat si batjocorit pana si Zeii?
Rodul...semintelor mele...
Aici am ajuns.
Sunt obosit. Doresc a-mi revendica somnul vecinic.
Demoni si oameni rai intentionati stau ca niste corbi in jurul meu asteptand postul asta.
M-ati invins. Posibil chiar definitiv.
Mai mult,sa te si acuze de consum de narcotice cand stii ca nu ai mai consumat si prin ce chinuri singur ai trecut sa nu mai consumi,de unul singur.
Ce sa zici cand iti spune: "Fa-ti bagajele si mars din casa mea!"
Normal ca nu stii ce sa zici...nimeni nu stie si nimeni nu se baga cand altu-i la ananghie.
De ce trebuie sa fiu bantuit de trecutul meu prin gura lui?
De ce trebuie sa puna nu paie pe foc,ci kerosen?
Cand simteam instigarea ambiilor parinti acum cateva ore...
Cand el imi injura toti mortii si vii din familia mea biologica si folosea stereotipul des intalnit: Moldovean imputit.
Am sunat la un anume Stefan care consideram ca imi poate fi alaturi. Nimic. Ambele numere inchise.
Domnul Eugen Mirtz,maestru de Yoga se da la fund cum se da intotdeauna cand voiesc a vorbi cu el.
Trezesc repulsie.
Ma uit in agenda de telefon si vad zeci de numere ce-mi trezesc repulsie si m-au ciugulit rand pe rand.
Ma uit in lista de Yahoo! Messenger seaca si goala.
Ma uit pe Facebook si am ca prieteni straini.
Ma uit in jurul meu in camera "mea" si nu e a "mea". Sunt franturi de trecut triste.
Ma adancesc in alte identitati ca sa ma uit.
Asa zisul meu frate de cruce nu vrea nici o noapte a ma primii la el in casa,cand eu nopti intregi l-am primit intr-un apartament de 2 camere. Cand el are apartament de 3 camere.
Se dau toti la fund,nu ma mai recunoaste nimeni in momentul meu de cumpana.
Distrus social sunt.
Distrus profesional[studii] sunt.
Distrus emotional sunt.
Ma uit si nu ma mai regasesc. Nu mai exista nimeni langa mine.
Ma lupt cu ganduri negre si momentul final ce-l aman in fiecare secunda sperand la ceva ce nu pare a aparea.
Nici drogul meu,tigarea,nu mai e placuta s-o fumez..
Cola a devenit apa grea si seaca...
Si stau si ma gandesc...ce trebuie sa fac ca sa dau un semnal de alarma?
La ce-mi este laudat talentul cand propriul suflet pierdut il am?
La ce folos incurajarile altora cand cei ce mi le spun ies din camera de parca mi-au citit dintr-o carte in loc s-o zica din inima?
Prieteni nu mai am..
Rude nu mai am...
Si mai nou,nici parinti.
Epave,distrugeri,cenusa.
Batjocura,apatie,dizgratie,dezonoare.
Carui Zeu sa-i mai cer ajutorul cand am insultat si batjocorit pana si Zeii?
Rodul...semintelor mele...
Aici am ajuns.
Sunt obosit. Doresc a-mi revendica somnul vecinic.
Demoni si oameni rai intentionati stau ca niste corbi in jurul meu asteptand postul asta.
M-ati invins. Posibil chiar definitiv.
luni, 29 august 2011
Luptele de la Grivita - Partea 1 -
Ascultati'ma copii.
Era odata in ere vechi si batrane un Roman.
Un luptator.
Si Romanul asta a luptat in mari razboaie.
Povestea de astazi este despre primele batalii din razboiul sau.
Romanul a fost trezit de mama lui batrana si cu inima cat un purece. Trebuia trezit de mama lui caci a planificat strategiile de lupte toata noaptea.
Biata lui mama avea inima cat un purice.
Ca'si pierde pruncul in batalii.
El loial in fata Universului era.
In capul lui rasunau cuvintele "Memento Mori"
Si a plecat ca un astru efemer spre batalii cu armele sale in geanta diplomat.
Era pregatit sa atace pe oricine.
Din pacate o avea doar pe iubita lui ancestrala Muza langa el in suflet.
O fata Romanca ce patimea'n al ei suflet in tacere.
Ii transpirau palmele si era ingrijorata.
Fluctua biata fatuca intre siguranta puterii luptatorului ei si frica vrajbei Zeilor ce ii cereau luptatorului mult sange.
Si a ajuns in campul de lupta Romanul asta.
Si privi in jurul lui.
Ce vedea acolo trecea de nivelul scarbei. A decis sa se inchida in el si sa aibe incredere in el.
Nu a binecuvantat trupele lui inainte de bataliilor deoarece stia ca vor lupta oricum pana la ultima picatura de sange si ultima grea rasuflare.
Zeii au venit pe campul de lupta.
Unii buni altii malitiosi.
Au stabilit regulile si au dat semnalul de horn asupra inceperii bataliilor.
Luptatorul era pierdut intr-un camp de lupta lipsit de credinta,idealuri si viata.
Era inuman si neromanesc campul de batalie.
Zambea demonilor cu o diplomatie prostituata.
Si a continuat sa lupte.
A luptat si a luptat... patru batalii le'a castigat.
Una a pierdut'o deoarece gura i'a fost prea apriga in fata unui Zeu neroman ce voia din toata dorinta sa fie pierduta batalia.
Gura Luptatorului Roman a fost ascutita. Si'a aparat poporul si pamantul in fata terorii Zeului neroman.
Si'a riscat multe trupe. Multe sentimente. Multe zile din viata lui ca sa puna la punct Zeul neroman.
Iar o alta batalie el a pierdut'o sincer. A pierdut'o nereusind sa mai tina piept inamicului. A pierdut'o si si'a retras trupele la fel de mandre ca si cum ar castiga.
Ajuns acasa luptatorul ranit era blestemat de cosmare si ganduri negre.
Dar Muza lui a aparut. Iar trompete romanesti ale ancestralilor lui Eroii au rasunat in tot cerul instelat si calm doritor de sange la viitorul rasarit.
Razboiul va continua.
Asta e,copiii mei,povestea luptelor de la Grivita a Romanului.
Maine va spun al doilea grup de lupte ce Romanul le va duce.
Era odata in ere vechi si batrane un Roman.
Un luptator.
Si Romanul asta a luptat in mari razboaie.
Povestea de astazi este despre primele batalii din razboiul sau.
Romanul a fost trezit de mama lui batrana si cu inima cat un purece. Trebuia trezit de mama lui caci a planificat strategiile de lupte toata noaptea.
Biata lui mama avea inima cat un purice.
Ca'si pierde pruncul in batalii.
El loial in fata Universului era.
In capul lui rasunau cuvintele "Memento Mori"
Si a plecat ca un astru efemer spre batalii cu armele sale in geanta diplomat.
Era pregatit sa atace pe oricine.
Din pacate o avea doar pe iubita lui ancestrala Muza langa el in suflet.
O fata Romanca ce patimea'n al ei suflet in tacere.
Ii transpirau palmele si era ingrijorata.
Fluctua biata fatuca intre siguranta puterii luptatorului ei si frica vrajbei Zeilor ce ii cereau luptatorului mult sange.
Si a ajuns in campul de lupta Romanul asta.
Si privi in jurul lui.
Ce vedea acolo trecea de nivelul scarbei. A decis sa se inchida in el si sa aibe incredere in el.
Nu a binecuvantat trupele lui inainte de bataliilor deoarece stia ca vor lupta oricum pana la ultima picatura de sange si ultima grea rasuflare.
Zeii au venit pe campul de lupta.
Unii buni altii malitiosi.
Au stabilit regulile si au dat semnalul de horn asupra inceperii bataliilor.
Luptatorul era pierdut intr-un camp de lupta lipsit de credinta,idealuri si viata.
Era inuman si neromanesc campul de batalie.
Zambea demonilor cu o diplomatie prostituata.
Si a continuat sa lupte.
A luptat si a luptat... patru batalii le'a castigat.
Una a pierdut'o deoarece gura i'a fost prea apriga in fata unui Zeu neroman ce voia din toata dorinta sa fie pierduta batalia.
Gura Luptatorului Roman a fost ascutita. Si'a aparat poporul si pamantul in fata terorii Zeului neroman.
Si'a riscat multe trupe. Multe sentimente. Multe zile din viata lui ca sa puna la punct Zeul neroman.
Iar o alta batalie el a pierdut'o sincer. A pierdut'o nereusind sa mai tina piept inamicului. A pierdut'o si si'a retras trupele la fel de mandre ca si cum ar castiga.
Ajuns acasa luptatorul ranit era blestemat de cosmare si ganduri negre.
Dar Muza lui a aparut. Iar trompete romanesti ale ancestralilor lui Eroii au rasunat in tot cerul instelat si calm doritor de sange la viitorul rasarit.
Razboiul va continua.
Asta e,copiii mei,povestea luptelor de la Grivita a Romanului.
Maine va spun al doilea grup de lupte ce Romanul le va duce.
luni, 22 august 2011
For The Queen.
Here you sit
O,greater Queen
You watch my moves
As you nod.
You may cry or you may laugh
Either way I am reborn
From ashes of your Rome I prepare to go to war.
And I raise my fist above
Yelling all to go and charge.
My dear Queen...trumpets of Heaven sing
While drums of Hell are played.
The Gods desire blood.
I kissed my wife and kids goodbye...
All Hail your honor,Queen,for we shall die for you.
Sadness falls once with the love.
The love for my troops who left are on the ground
The godless earth eats their blood.
I sit and watch them while cleaning my sword
I swear between lips while a tear washes a stain of blood.
We are exhausted,but we shall never fall.
England ours,and we shall not fall.
Raise your arms men,raise them high.
Raise them for the Gods to be blind in the sun that reflects in your armours ,sword and hearts
Kiss your horses and raise up. At arms my brother. At arms my children. Defend your families,defend your Queen and defend your country.
Charge my men...
...Three days of battle,they are not falling,we're not falling. In battle we cry of madness,after battle we cry of pain and during night we cry for our losts.
Bound in blood and sword.
I bury my sword in the soil to wash it from blood.
There is more blood on the field than water to drink...
I kneel looking at the stars senseless being lost in between Gods houses.
For...the Queen
I take out my sword and I see more blood stains. The earth is spilling blood. Earth is suffering while Gods are feasting.
I spit the rest of my saliva and put my head on my dead brother to sleep during night. Tomorrow...
For the Queen...
Brothers gather up!
You know for who to fight. You know for who to win. I can't say nothing anymore. Die and win!
The field looks the same...full of corpses...
We trample our dead brothers and dead enemies to fight.
We fall on their blood and flesh
Are the Gods pleased? Do they have enough blood? How much?
I swing my sword around my head hitting him in the heart
His head pumps the rest of her blood in my sword
I look in his eyes and there he is.
Falling..dying.
Are the Gods pleased? How much?
And fight...and fight...
And there still is water in me,for I see the sweat going down from my forehead.
My knees are shaking.
I can't bare my own weight.
I yell into heavens and hells shoving myself in my honourable adversary.
And we fight...and fight...
And we won.
And we're not laughing.
And we're not happy.
We just rally to go home...
We don't come home with treasures...but with bodies.
Are the Gods pleased?
How much?
For the Queen...
O,greater Queen
You watch my moves
As you nod.
You may cry or you may laugh
Either way I am reborn
From ashes of your Rome I prepare to go to war.
And I raise my fist above
Yelling all to go and charge.
My dear Queen...trumpets of Heaven sing
While drums of Hell are played.
The Gods desire blood.
I kissed my wife and kids goodbye...
All Hail your honor,Queen,for we shall die for you.
Sadness falls once with the love.
The love for my troops who left are on the ground
The godless earth eats their blood.
I sit and watch them while cleaning my sword
I swear between lips while a tear washes a stain of blood.
We are exhausted,but we shall never fall.
England ours,and we shall not fall.
Raise your arms men,raise them high.
Raise them for the Gods to be blind in the sun that reflects in your armours ,sword and hearts
Kiss your horses and raise up. At arms my brother. At arms my children. Defend your families,defend your Queen and defend your country.
Charge my men...
...Three days of battle,they are not falling,we're not falling. In battle we cry of madness,after battle we cry of pain and during night we cry for our losts.
Bound in blood and sword.
I bury my sword in the soil to wash it from blood.
There is more blood on the field than water to drink...
I kneel looking at the stars senseless being lost in between Gods houses.
For...the Queen
I take out my sword and I see more blood stains. The earth is spilling blood. Earth is suffering while Gods are feasting.
I spit the rest of my saliva and put my head on my dead brother to sleep during night. Tomorrow...
For the Queen...
Brothers gather up!
You know for who to fight. You know for who to win. I can't say nothing anymore. Die and win!
The field looks the same...full of corpses...
We trample our dead brothers and dead enemies to fight.
We fall on their blood and flesh
Are the Gods pleased? Do they have enough blood? How much?
I swing my sword around my head hitting him in the heart
His head pumps the rest of her blood in my sword
I look in his eyes and there he is.
Falling..dying.
Are the Gods pleased? How much?
And fight...and fight...
And there still is water in me,for I see the sweat going down from my forehead.
My knees are shaking.
I can't bare my own weight.
I yell into heavens and hells shoving myself in my honourable adversary.
And we fight...and fight...
And we won.
And we're not laughing.
And we're not happy.
We just rally to go home...
We don't come home with treasures...but with bodies.
Are the Gods pleased?
How much?
For the Queen...
joi, 18 august 2011
Inhamare la Drum
Inhama-mi Spirite
Sufletu-mi la drum
Din mii si mii de stele
A mea cale'mi la un'ceput.
Printre entitati maiastre
Cu aripi ca de pasare.
Cu sentimente si placeri
Din frunza Maretului Tei.
Zambeste-mi lumina
Ca sa ma vad in oglinda
Sa ma pot citi
Dintr'o lacrima de crin.
Sa'ncep drumu'mi lung si anevoios
Si uneori foarte pietros
Dar in lumina eu sa vad
Al tau zambet de Zeu.
Inhama-mi Spirite
Sufletu-mi la drum
Din mii si mii de stele
A mea cale'mi la un'ceput.
Printre entitati maiastre
Cu aripi ca de pasare.
Cu sentimente si placeri
Din frunza Maretului Tei.
Zambeste-mi lumina
Ca sa ma vad in oglinda
Sa ma pot citi
Dintr'o lacrima de crin.
Sa'ncep drumu'mi lung si anevoios
Si uneori foarte pietros
Dar in lumina eu sa vad
Al tau zambet de Zeu.
duminică, 24 iulie 2011
Exorcism
Exorcizo te,
Omnis spiritus immunde,
In nomine Baphomet,
Et in virtute veneficium
Ut descedas ab hoc humus,
Quod ego noster ad templum sanctum suum vocare dignatus est,
Ut fiat templum Dei vivi.
Et veneficium habitet in eo.
Exorcizo Te!
Ashtu malku te dat arkata Sastus seckz altamu
partu Iretempal krez ta felta Vaskalla Regent
Kelta Kelta Kelta
Hine
XILQA XILQA
BESA BESA
Omnis spiritus immunde,
In nomine Baphomet,
Et in virtute veneficium
Ut descedas ab hoc humus,
Quod ego noster ad templum sanctum suum vocare dignatus est,
Ut fiat templum Dei vivi.
Et veneficium habitet in eo.
Exorcizo Te!
Ashtu malku te dat arkata Sastus seckz altamu
partu Iretempal krez ta felta Vaskalla Regent
Kelta Kelta Kelta
Hine
XILQA XILQA
BESA BESA
Suflet gol si macinat
Suflet gol si macinat
Ce uitare te-a luat
Cum de-ti piere inspiratia
Cand storcesti condeiu-n foaie...
Ai dezamagit in fapte
Unde Zeu erai in soapte
Ai promis si ai furat,
Acum ai doar de-asteptat
Cate lupte tu ai dus
Nesatul si nesupus
Acum tot ce ai creat...e
Un suflet gol si macinat
Faci si rime mici si proaste
Si crezi ca-i trecut la fapte
Dar,tu suflet gol si-amar
Mai ai multe de-nvatat.
Prost si chior ,asa cum e
Al tau drog tot Arta e.
Ai incredere in el
Si te va reface Zeu.
Ai iubit pe cineva
Mai presus decat Arta?
Te-a mai inteles cineva
Precum te-anteles Arta?!
De la mama ta incoa'
Totul este Arta ta.
Simturile-mi-s moarte
Mi'am pierdut si vocea mea
Si o caut altundeva
Vocea ta e si a mea
Imitarea altora.
Unde'mi ochii mi s'au dus
Privi pierdute'n stele
A mea privire in apus
E'o cometa printre ele
Si mirosul mi s'a dus
Din amurguri rafinate
Si nici propria mea putoare
Pe la nas nu mai imi bate.
Doar un ochi incins in frunte
Mi'a fost dat eu sa mai am
Cine stie cat de multe
Acel ochi va mai vedea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
