Innovo Aetas

In dismay awaken inside the cart,'twas for me to see the high blocks of the building ahead of us. E'en if knoweth of the situation,only now I felt it growing in truth revealing the conclusion. E'en if beffeled I was,true path revealed onto me and in awe I contemplated about it.I look’d aloft and saw the night's skies. Such sleepy dullness I did so had until awaken by his idiom. True beauty of honor is to be revealed before us.

Sufletul Artei

Doamne,cat am putut a plange.......
Oamenii.
Pleaca.
Toti...
Sunt plebe
Muritori imputiti
Toata terra se va descotorosi de plebe.
Arta va dainui.
Poti admira,onora,iubi si ingenunchea in fata Artei?
Esti capabil de onoarea realizarii sublimitatii Artei?
Macar atat esti obligat a face pentru a nu fi o efemeritate ce sufoca Terra.
Am inteles,acum,importanta scrierilor mele.
Am inteles,acum,sublimitatea.
Harul bolii mele.
Marii inovatori...niste nebuni.
Nebunul e o fiinta prin exceptie.
Sublim inhaurit de Zei
Pentru a fi diferit.
Unul din zece mii de nebuni e geniu.
Oh,dar si geniul...
Nu e internat
Ci ingenuncheat.
Inrobit.
Lovit.
Ingreunat de proprii ani ai societatii.
El duce povara,responsabilitatea si Zeiasca onoare a inovarii.
Un om.
Un Zeu printre muritori.
Caci ei mor,iar el dainuieste.
Si daca nu corpul lui,ci cuvintele lui.
Si cat cuvantul va avea aer,Arta va dainui.
Si cat aerul va avea Viata,Arta va dainui.

Ce om orb am fost sa'mi inchid sublimitatea-ntr-un cufar de argint.
Oricat l'as suda...lumina ideilor mele spulbera negura marilor inspumate in care l'am aruncat.
Si daca vocea'mi tacuta e,lacrimile urla rasunand peste loviturile valurilor in inalte stanci.

Dar viata'n politica ma arunca. Ma uratesc oportunitatiile materiale ,pe masura luptei mele sufletesti.Lacrimile se usca pe mortul rece cand el nemancat a sfarsit. Obligat sunt sa ma'nclin puterii pentru a supravietui,iar munca mea din nou ignorata e de insasi al meu suflet.Nu am dreptul de a ma priva de la Onoarea cu care am fost inzestrat prin primele mele scancete de nou nascut. Nu am dreptul indepartarii harului meu. Politica invie si moare. Arta dainuieste. In ale mele intunecate vremuri sa tin minte.Sa mori pentru Arta. Sa respect Arta creatilor terrestre. De la un vals la un vers. De la spionaj la scrima. De la zambet la zane...De la minunea nasterii pana la minunea mortii a tuturor creatilor in complexitatea incomensurabila a vietii, totul este Arta.

Ochii ce priveau atunci

Acest fragment face parte din cartea "Floarea de argint",capitolul "La șantaj cu mam' mare" scrisă de Pavel Coruț.


În tren,de la Pașcani la București,n-am dormit o clipă.Cernescu principalele direcții în care acționasera diversioniștii din Decembrie 1989. Deși nu avusese acces la raportul lui Azzuro,omul nostru intuise intuise cam care fusese situația:
-Bătrâne,enigmele evenimentelor din Decembrie se pot dezlega numai pornind de la rolul jucat de Armată.Bubulii știau că noi,spaii, nu folosim arme de foc. Și,mai ales,știau ca o bună parte din populație ne sprijinea absolut voluntar.Dacă îți îndrepți privirea către acțiunile îndreptate împotriva Armatei,vei descoperi cum stă treaba.
-Concret,ce crezi tu că e important din activitatea Armatei în acest sângeros Decembrie?
-Totul. Căci totul a fost planificat riguros.Îți place ori nu,bubby-boy are analiști excelenți. Cel puțin la fel de buni ca ai noștrii. Unii,chiar,mai buni.
-Cernescule,cunosc despre evenimentele din Decembrie mult mai multe lucruri decât orice om de pe planetă.Am Am studiat tone de documente. Ei,bine,am senzația ca nu știu de unde sa pornesc.
-Pentru că știi prea multe. Eu aș porni de la un fapt curios ,petrecut cu câțiva ani în urmă. Milițienii polonezi au ucis un preot un preot protestatar,Papiluszko. Campania de presă declanșată de bubulii interesați să pună mâna pe marafeții polonezi a cuprins mai mult spațiu în publicațiile din SUA decât uciderea a circa 650 de călugări și călugărițe americane. Nu-i ciudat că pe yankei îi durea mai mult de un polonez ,decât de câteva sute de misionari conaționali căsăpiți de sud-americani?
-E o idee! Depinde ce se putea obține cu preotul respectiv.
-Ce s-a obținut,știm. Polonezii au amanetat și chiloții de pe ei.Practic,numai scapă din capcana datoriilor cel puțin cincizeci de ani. Dar,să mergem mai departe! Punctul inițial,luat în calcul de analistul bubul,a fost reacția opiniei publice la diversiuni aplicate de ei : Țugulanul yankeu,presat de mass-media,a fost impresionat de moartea preotului polonez și nu a băgat de seamă că, în același timp,muriseră sute dintr-ai lui. Bun! A gândit bubby-analist.Faptele reale se pot mării sau micșora în importanța în funcție de intensitatea acțiunii în mass-media. Acesta e al doilea element al planificării: Mass-Media.
-Just! Prins la fix. Iti merge capul la combinatiile planetare.
- Daca imi merge ori nu ,e alta problema. Combinatiile sunt,intr-adevar,planetare. Caci sper ca ai observat,al treilea element luat in considerare a fost elementul TIEN AN-MEN din CHina. Acolo s-a experimentat modul de reactie a unui stat socialist la o tublburare de amploare: S-a stabilit ca fortele de politie socialiste nu aveau experiente in rezolvarea dublburarilor de masa, fapt pentru care,in mod sigur,trebuiau folosite fortele armate.
-Ma ,tu n-ai umblat degebea la scoala aia.
-Nu ma lauda,ca ma intimidez. plus ca nu am nimic sa-ti dau. Mai bine lasa-ma sa nu-mi pierd firul! Ce s-a mai stabilit la TIEN AN-MEN? Faptul ca,prin manevrarea mass-mediei se pot crea armasari din tantari. Caci,nu stiu daca esti la curent,faimosul macel din TIEN AN-MEN n-a beneficiat de prezenta niciunui jurnalist. Totul s-a scris numai pe baza declaratiilor participantilor,ale martorilor ori ale unor persoane care auzisera despre eveniment.Acest element este,iarasi de o deosebita importanta pentru a intelege perversitatea diversiunii organizate in Romania: Agentiile de informatii din toata lumea au preluat informatii deformate de la martori,unii cinstiti-dar dezinformati,iar altii-pur si simplu agenti dezinformatori

Imperiu Prăfuit

Să regret?

Am ajuns să nu mai regret nimic.

Numai eu mai am habar câte păcate am săvârșit ca să știu că până și regretul e în van.

Dacă e sa găsesc o ființă demnă de iubit și de îngenuncheat.

Demnă de zâmbit și adorat.

Demnă de a Domni...

Am o țară.

Un regat.

Un Imperiu.

În sufletul meu.

Sunt dispus sa îl las la picioarele unei femei etern.

Și iată ca nu se ivește o ființă îndestul de îndrăzneață să ridice sceptrul sacru.

Nimeni nu are curajul să-mi Domnească Imperiul.

Nimeni nu are curajul să ma iubească.

Acest lucru...ma bucură pe moment

Și întristează etern.

Ce să fac,să fiu privit?

Urât nu sunt,poate doar mic.

M-am tot schimbat,

Modern și vechi

Eu tot iubit deloc nu sunt.

La ce bun un Imperiu măreț

Când plapuma de praf

Pe jos se-aștearnă.

Când Forumul Imperiului învelit în pânze de păianjen

Și un suflet gingaș în el nu se mai arată.

Un om bătrân,încărunțit

Înțeles doar de el.

Motivat un minut,dezamăgit zece minute.

Încă luptă să zărească

Acea gingașă rază romanească.

Un suflet bun ce să-l împace

Și deloc să nu îl lase.

Am tot sperat și încă sper...

Dar tare frică îmi e ca voi sfârși

Urlând la Cer.

Și mos bătrân și înțelept

Voi sfârși încet...încet.

În al meu popor.

Lucrurile sunt diferite. Viața e diferită.

Poverile sunt tot mai grele.

Noi copiii...

Învățăm ca adevărații oameni grei din 1900.

Ne-a revenit...Ne-a revenit responsabilitatea acestei grabe...

Aceasta grabă ce ne privează de tinerețe...de inocența...de puritatea prostiei adolescentine.

De dreptul de a greși pentru a învăța din greșeli.

Suntem sădiți în pământ frământat...

Suntem obligați oficial,neoficial,moral și juridic să ne însușim aceste responsabilități de care...acum un secol nici nu se punea problema.

Să ajungem mari erudiți...să ne luptăm în van cu toate-le noastre forțe.

Sa fim Naționaliști.

Dar tare greu îmi este...Când asemenea lui Carol I,ce dincolo de Rege a fost un Naționalist,sunt.

Pe-ale cui urme să purtăm,când toți suntem măcinați de aceleași arme,fie bune,fie rele...

Ce a ajuns România în aista an...

O țară...obligată a fi uitată de însăși propriu-i popor.

Obligați adevărații naționaliști să-și pună cărămida pe suflet și să simtă apăsarea represiunilor ce ne zguduie.

Jigniți însăși de cei ce trebuie să ne apere interesele naționale.

Invocăm pe Cuza și Țepeș ca pe sfinți din basme...

Așa și atât de mult ne-am îndepărtat de noi înșine.

Suntem copii,iar anii au trecut...

Nici e azi în cincizeci de ani,noi dreptate nu vom face...în Patria noastră mamă.

Putem însă...să suferim în taină.

Să ne unim în secret inimile și să zâmbim...

Să ne spunem printre fire de iarbă...acolo unde nici un politician și nici un serviciu secret nu ne mai poate urmării,putem spune ca suntem români.

De Zei din întregi milenii aista popor,Dacic a fost indiferent cine îl calcă,cât îl calcă și de ce îl calcă,tot Dacic va rămâne!

Noi suntem Români!

Cumpana - M-ati invins.

Cum sa zici ca tata: "Sinucide-te ca si asa nu esti al meu,esti adoptat!"...
Mai mult,sa te si acuze de consum de narcotice cand stii ca nu ai mai consumat si prin ce chinuri singur ai trecut sa nu mai consumi,de unul singur.
Ce sa zici cand iti spune: "Fa-ti bagajele si mars din casa mea!"
Normal ca nu stii ce sa zici...nimeni nu stie si nimeni nu se baga cand altu-i la ananghie.

De ce trebuie sa fiu bantuit de trecutul meu prin gura lui?
De ce trebuie sa puna nu paie pe foc,ci kerosen?
Cand simteam instigarea ambiilor parinti acum cateva ore...
Cand el imi injura toti mortii si vii din familia mea biologica si folosea stereotipul des intalnit: Moldovean imputit.
Am sunat la un anume Stefan care consideram ca imi poate fi alaturi. Nimic. Ambele numere inchise.
Domnul Eugen Mirtz,maestru de Yoga se da la fund cum se da intotdeauna cand voiesc a vorbi cu el.
Trezesc repulsie.
Ma uit in agenda de telefon si vad zeci de numere ce-mi trezesc repulsie si m-au ciugulit rand pe rand.
Ma uit in lista de Yahoo! Messenger seaca si goala.
Ma uit pe Facebook si am ca prieteni straini.
Ma uit in jurul meu in camera "mea" si nu e a "mea". Sunt franturi de trecut triste.
Ma adancesc in alte identitati ca sa ma uit.
Asa zisul meu frate de cruce nu vrea nici o noapte a ma primii la el in casa,cand eu nopti intregi l-am primit intr-un apartament de 2 camere. Cand el are apartament de 3 camere.
Se dau toti la fund,nu ma mai recunoaste nimeni in momentul meu de cumpana.
Distrus social sunt.
Distrus profesional[studii] sunt.
Distrus emotional sunt.
Ma uit si nu ma mai regasesc. Nu mai exista nimeni langa mine.
Ma lupt cu ganduri negre si momentul final ce-l aman in fiecare secunda sperand la ceva ce nu pare a aparea.
Nici drogul meu,tigarea,nu mai e placuta s-o fumez..
Cola a devenit apa grea si seaca...
Si stau si ma gandesc...ce trebuie sa fac ca sa dau un semnal de alarma?
La ce-mi este laudat talentul cand propriul suflet pierdut il am?
La ce folos incurajarile altora cand cei ce mi le spun ies din camera de parca mi-au citit dintr-o carte in loc s-o zica din inima?
Prieteni nu mai am..
Rude nu mai am...
Si mai nou,nici parinti.
Epave,distrugeri,cenusa.
Batjocura,apatie,dizgratie,dezonoare.
Carui Zeu sa-i mai cer ajutorul cand am insultat si batjocorit pana si Zeii?
Rodul...semintelor mele...
Aici am ajuns.

Sunt obosit. Doresc a-mi revendica somnul vecinic.

Demoni si oameni rai intentionati stau ca niste corbi in jurul meu asteptand postul asta.
M-ati invins. Posibil chiar definitiv.

Luptele de la Grivita - Partea 1 -

Ascultati'ma copii.
Era odata in ere vechi si batrane un Roman.
Un luptator.
Si Romanul asta a luptat in mari razboaie.
Povestea de astazi este despre primele batalii din razboiul sau.
Romanul a fost trezit de mama lui batrana si cu inima cat un purece. Trebuia trezit de mama lui caci a planificat strategiile de lupte toata noaptea.
Biata lui mama avea inima cat un purice.
Ca'si pierde pruncul in batalii.
El loial in fata Universului era.
In capul lui rasunau cuvintele "Memento Mori"
Si a plecat ca un astru efemer spre batalii cu armele sale in geanta diplomat.
Era pregatit sa atace pe oricine.
Din pacate o avea doar pe iubita lui ancestrala Muza langa el in suflet.
O fata Romanca ce patimea'n al ei suflet in tacere.
Ii transpirau palmele si era ingrijorata.
Fluctua biata fatuca intre siguranta puterii luptatorului ei si frica vrajbei Zeilor ce ii cereau luptatorului mult sange.
Si a ajuns in campul de lupta Romanul asta.
Si privi in jurul lui.
Ce vedea acolo trecea de nivelul scarbei. A decis sa se inchida in el si sa aibe incredere in el.
Nu a binecuvantat trupele lui inainte de bataliilor deoarece stia ca vor lupta oricum pana la ultima picatura de sange si ultima grea rasuflare.
Zeii au venit pe campul de lupta.
Unii buni altii malitiosi.
Au stabilit regulile si au dat semnalul de horn asupra inceperii bataliilor.
Luptatorul era pierdut intr-un camp de lupta lipsit de credinta,idealuri si viata.
Era inuman si neromanesc campul de batalie.
Zambea demonilor cu o diplomatie prostituata.
Si a continuat sa lupte.
A luptat si a luptat... patru batalii le'a castigat.
Una a pierdut'o deoarece gura i'a fost prea apriga in fata unui Zeu neroman ce voia din toata dorinta sa fie pierduta batalia.
Gura Luptatorului Roman a fost ascutita. Si'a aparat poporul si pamantul in fata terorii Zeului neroman.
Si'a riscat multe trupe. Multe sentimente. Multe zile din viata lui ca sa puna la punct Zeul neroman.
Iar o alta batalie el a pierdut'o sincer. A pierdut'o nereusind sa mai tina piept inamicului. A pierdut'o si si'a retras trupele la fel de mandre ca si cum ar castiga.
Ajuns acasa luptatorul ranit era blestemat de cosmare si ganduri negre.
Dar Muza lui a aparut. Iar trompete romanesti ale ancestralilor lui Eroii au rasunat in tot cerul instelat si calm doritor de sange la viitorul rasarit.
Razboiul va continua.
Asta e,copiii mei,povestea luptelor de la Grivita a Romanului.
Maine va spun al doilea grup de lupte ce Romanul le va duce.